|
Noutati » Prezentări
Miercuri, 12 August 2009
Degeţel pe steroizi – MINI One 1.4 95 CP
Autor : Radu Borcea
Când intru într-o discuţie care ajunge şi la caii maşinii mele mă simt puţin ruşinat. De ce? Păi toată lumea vorbeşte de sute de cai, de jante nu ştiu de care şi de un preţ care-mi ridiculizează bijuteria din parcare. Dintr-o dată mi se pare că cei 90 de cai şi consumul de 7.5 litri din oraş nu mai sunt atât de sexy cum păerau atunci când am intrat în bar (deşi 206-ele mi se pare super hot chiar şi după 10 ani de existenţă pe piaţă şi minimele modificări). Revenind însă la cai, în iunie am făcut cunostiinta cu o maşină care le dă peste nas necredincioşilor ce discreditează tot ce mai mic de 100 de cai: MINI ONE.  Marea întâlnire s-a petrecut cu ocazia unui şuting de fashion pe care l-am realizat pentru revista Max şi în care, pe lângă fata şi băiatul în jurul cărora am ţesut povestea, mi-am dorit să includ şi un MINI Cabrio. Dezamăgit că nu-i decapotabilă, galbenă şi nu are 175 de cai, m-am urcat în MINI cu o oareşce reticenţă faţă de viteza cu care o să ajungem la mare. Spre surprinderea mea, sentimentul s-a evaporat suuuper repede, cam cât de repede ai spune MINI RULZ! E tare miştoacă maşinuţa asta, păcat de preţul pe care îl cere şi contra căruia îţi iei un BMW 116i. Dar hai să presupunem că banii nu sunt o problemă (şi chiar de-ar fi, eu cred că se merită mogâldeaţa asta pentru feeling, pentru design, pentru prezenţă). Cum e MINI?! MINI e mişto. La interior e suficient de spaţios pentru ca patru oameni să se deplaseze până la mare cu strictul necesar de bagaje. Cu menţiunea că oamenii mari tre să stea în faţă. Îmi place că nu te loveşti cu genunchii de uşă sau de bord atunci când stai în poziţie normală şi îmi place şi ergonomia interioară. Adică maşina era încărcată până la refuz şi a trebuit să redistribuim neşte chestii prin habitaclu. În uşa şoferului încap un portofel, o sticlă de apă, nişte chei, trei cărţi micuţe, iar în consola centrală, în dreptul schimbătorului de viteze mi-am pierdut telefoanele şi aparatul de fotografiat (de buzunar), într-un spaţiu pe care nu l-am sesizat în primă fază. La început nu am fost foarte încântat de semnalizările şi ştergătoarele pe impuls. Nu ştiu de ce, dar m-am obişnuit foarte greu cu ele. Oglinzile sunt mari şi foarte frumos realizate, iar singurul inconvenient al butonaşului de reglare a lor este lipsa iluminării. Şi că tot veni vorba de luminiţe, MINI este (momentan) singura maşină la care am întâlnit ansamblul de lumini interioare ambientale. În esenţă, acestea sunt opt (de atâtea îmi aduc aminte) leduri, plasate în uşi, în montanţii laterali, pe plafonieră şi după mânerele de deschidere ale uşilor, care se aprind noaptea şi-ţi oferă o privelişte foarte high tech a interiorului. În plus, luminiţele astea îşi pot schimba culoarea, de la un butonaş de pe plafonieră, în mov, portocaliu, albastru. Consola centrală e domninată de fundul de borcan ce conţine vitezometrul (la care oricum nu te uiţi şi poate fi înlocuit cu afişajul digital al vitezei de pe turometru) şi sistemul audio. Deşi pare complicată, consola centrală nu pune probleme de obişnuinţă. Nici măcar butonaşele pentru geamurile electrice, în forma unor baghetute acţionate pe impuls, se manipulează normal. Butoanele, mai ales cele de la sistemul audio, sunt mari şi uşor lizibile astfel că unghiile mari sau degetele butucănoase nu reprezintă un impediment în faţa dragostei pentru un MINI. Şi ce-i dacă volanul nu are comenzile pe el? Nu mi s-a părut necesar şi nu pun asta în cârca maşinii mele care, la rândul ei, nu are asemenea dotări de lux. Totul e în jurul tău. Nu trebuie să-ţi întinzi mâinile foarte mult după butoane; sunt exact unde te aştepţi şi unde, fie vorba între noi, trebuie să fie.  Tehinca e motivul pentru care de câteva luni numai despre MINI One vorbesc. Mergeam eu ce mergeam, şi schimbam viteze până când o voce gingaşă, de pe bancheta din spate mă întreabă de ce merg aşa repede, care e graba? Mă uit la turaţie, 3.500 rpm, ascult maşina, prea mult zgomot nu era (sau nu era ăla pe care mă aşteptam să-l aud) şi, în ultimă instanţă, îmi arunc privirea pe fundul borcanului: 140 de kilometri la oră. Maşina e lipta de şosea şi rulează fin, încasează gropile fără mari trepidaţii pasate meschin ocupanţilor şi la curbe parcă e perechea de Converşi din picioarele melea - mă urmează exact cum vreau şi mă aştept, deşi, judecând după dimensiuni şi CV, situaţia ar fi trebuit să îl depăşească. Mai că-mi venea să-I sun pe reprezentanţii MINI şi să-i o întreb dacă nu cumva am un Cooper deghizat sub fund. Am deschis uşa, m-am uitat pe prag, unde scria mare MINI ONE şi confuzia era din ce în ce mai mare. Maşina asta nu se simte ca una normală de 90 de cai, adică Peugeot-ului meu (1.4 16 valve 90 CP), cu tot Sport-ul din talon, ar trebui să-i fie rusinea. Mi s-a părut foarte rigidă cutia de viteze, în sensul în care schimbătorul se mişcă mai greu decât la 206, de exemplu, dar odată ce intră în viteză nu se clinteşte. Cutia cu şase trepte e scurtă şi poate de aceea consumul nu sare, în oraş, de 9, cu tot cu clima şi aglomeraţia de rigoare. La drum, am consumat cam 7.8, cu maşina super încărcată (patru persoane plus un teanc mare de bagaje împrăştiate prin interior şi porbagaj). Deci, merge impecabil! Nu ştiu cat de eficient e Start/Stop-ul. Te sperie puţin la semafor, de nu ştii de existenţa lui sau de eşti pentru prima dată la volanul unui MINI echipat cu aşa ceva. Reacţiile lui sunt, însă, foarte prompte. Foto: Radu Borcea Tags: mini, one, test, romania, impresii, note, de, drum, 95, cp, pret, prezentare, alexandra, solomon, bogdan, marcu, sedinta, foto, max, la drum, comportament, rutier, consum, 1.4
Comentarii
|
Noutati » Evenimente  ALD Automotive, unul din liderii pietei de leasing operational full service si fleet management din Romania a lansat produsul online ALD Carmarket, brandul sau...
 Noutati » ECO  Mercedes-Benz a dezvăluit în cadrul întâlnirii EU Competitiveness Council din San Sebastian, care a avut loc între 7 şi 9 februarie, un...
 |
