Vineri, 29 Mai 2009
Să înceapă FIESTA - noul Ford Fiesta
Autor : Radu BORCEA, Victor COLTANEL
SENZATIONALĂ!!! Cam asta am putea spune într-un cuvânt despre noul model de clasă mică FORD Fiesta. Am tras concluzia asta după ce am condus mai mult de 500 de kilometri noul Fiesta de 1.6 litri şi 90 CP. O maşină de oraş cu un design aproape impecabil, un interior mai mult decât practic şi făţos şi o tehnologie care te impresionează la fiecare drum. În primul rând să vă povestesc despre consum... 4.5 litri consum mixt (indicat de constructor), iar cel indicat de computerul de bord a fost aproape de 5,5 litri în condiţiile în care am urcat şi coborât Paltinişul (cel de Sibiu... cu munte) pe gheaţă, cu frână de motor şi accelerări bruste, am tatonat aglomeraţia din Bucureşti dar şi serpentinele de la Predeal. Un consum mai mult decât rezonabil ţinând cont de faptul că nici noi nu ne-am comportat prea ortodox cu noul model Fiesta.
Ford susţine că Fiesta are cel mai bun spaţiu alocat picioarelor din clasa mică (adevărat-ca şofer nu te loveşti cu genunchii de nimic, chiar dacş te „lăbărtezi"), iar spaţiile de depozitare i-ar complexa pe cei care nu ar avea suficiente lucruri de pus în ele. Ai trei suporturi de pahare în tunelul median, două fante pentru cărţi de credit sau alte cartele similare, carora li se adaugă alte trei găuri negre cam în aceleaşi zone. Aşadar, portofelul, cele două telefoane, ceaiul ei, red bull-ul şi cola ta îşi pot găsi locul perfect în maşina. Iar dacă mai pui şi buznarele imense din uşi, ai acoperite şi o borsetă, GPS-ul sau încă nişte sticle mici de apă.
Tehnic vorbind, trecând la partea dinamică, putem aminti faptul ca timoneria cutiei de viteze este precisa, însă franele mi s-au părut puţin cam dure, poate şi pentru că maşinile erau noi dar şi pentru că acum trenul de rulare subliniază un caracter mult mai dinamic decât varianta precedenta. Ambreiajul ţine exact de unde trebuie şi se apasă cu mare uşurinţă. Şi acceleraţia la fel. Răspunde imediat, astfel că poţi ţâşni în trafic fără probleme. Să nu uităm de cuplul motorului diesel care ajută la aceste accelerări. Zgomotul interior este diminuat simţitor, atât la viteze mari (am simţit acest lucru pe autostrada Bucureşti-Piteşti), cât şi în traficul urban. Direcţia este la fel responsivă şi este sensibilă la viteză, e mai moale şi uşor de întrebuinţat când rulezi cu viteză mică sau stai pe loc şi mai rigidă la viteze mari. Dacă tot am avut de "pilotat" pe traseul Sibiu-Paltiniş am putut observa cu atenţie modul cum reacţionează direcţia şi suspensia, drumul fiind ideal pentru un astfel de test.
Să nu uităm despre aspectul practic. Am apreciat spaţiul interior, dimensiunile mari ale geamurilor ce oferă o vizibilitate de invidiat dar şi oglinzile, mari şi foarte cuprinzătoare.
Din punct de vedere estetic, Fiesta se încadrează atât în canoanele clasei, impuse treptat de Corsa, Grande Punto sau Yaris, cât şi în alfabetul Kinetic al Ford. Dacă generaţia trecută a fost desenată cu rigla şi echerul în Edge Design, transformându-se în genul de maşina love it or hate it, noul Fiesta şi al sau design Kinetic atrag simpatia tuturor. După cum spuneam, Fiesta are o structură comună în clasă, aproape monovolumică, cu botul puţin înclinat faţă de parbriz, exact ca Grande Punto şi Corsa şi flancurile mult ridicate. Asta înseamnă că protecţia, în caz de impact, pentru pietoni este crescută, la fel ca şi spaţiul la nivelul capului. Vizibilitatea este chiar ok, deşi luneta este mică iar triunghiurile din faţă (geamurile laterale mici dintre montantul A şi uşi) mi se par mai mult piese decorative. Corpul oglinzii include şi semnalizatoarele laterale, ceea ce pe de o parte este bine, înlesnind vizibilitatea asupra maşinii şi delimitand mai bine laţimea caroseriei, însă plasarea acestora direct pe colţul de care vă vorbeam nu este tocmai ok, fiind predispuse la daune.
La interior am găsit un bord foarte frumos, ergonomic şi destul de bine finisat, însă nu am rămas impresionat de calitatea materialelor. Din poze, mă aşteptam ca suprafaţa superioară a planşei de bord să fie acoperită de un material moale, o spumă, cum se întampla la Bravo sau Corsa, însă doar textura imită un material moale, folosit fiind totuşi un plastic dur.
Mi-a plăcut volanul, fasonat perfect după mâini şi foarte plăcut la atingere. Acesta are trei spiţe încă din standard, iar comenzile amplasate pe braţul stâng sunt disponibile începând cu a doua variantă de echipare: Trend. Întreg ansamblul de comenzi, pe stanga şi dreapta, este disponibil opţional până la Ghia şi standard pentru aceasta şi Titanium. Tocmai amplasarea comenzilor de pe volan mi-a atras atenţia. Este foarte ergonomică.
La Ghia şi Titanium (majoritatea modelelor puse la dispoziţie de importator), sculptura în care sunt încadrate ceasurile de bord este scoasă mai bine în evidenţă de un finisaj metalic, asortat cu cel de pe consola centrală regăsit încă de pe Trend. La celelalte variante (care nu beneficiaza de acest finisaj al ceasurilor de bord-Ambiente, Trend, Sport) forţa şi atenţia acordată acestor suprafeţe parcă se pierde. Odată urcat la volan am descoperit primele schimbări majore în spatele acestuia; o parte împrumutate din segmentul premium. În primul rând, selectarea informaţiilor afişate de trip şi pulverizarea lichidului de parbriz se realizează prin apăsarea unui buton aflat pe capatul baghetelor de semnalizare şi, respectiv, de acţionare a ştergătoarelor. Dacă în cazul primei comenzi, computerul de bord la cele mai multe maşini are acel butonaş în locul amintit, însă pe partea dreaptă, nu pe stanga ca la Fiesta, pulverizatorul l-am mai întâlnit în forma asta doar la Mercedes. Nu e senzaţional, dar mi se pare mai uşor de folosit decât sistemele convenţionale. Pentru a simplifica şi mai mult, ştergătorul spate se acţionează trăgând uşor de maneta, iar pulverizatorul aferent trăgând încă o treaptă de acelaşi accesoriu. Iar dacă tot vorbim de ergonomia baghetelor de pe coloana de direcţie, eu o consider pe cea din stanga aproape redundantă. În afară că semnalizează direcţia şi schimba informaţiile de pe trip, aceasta nu mai face nimic altceva. Ar fi fost frumos, dacă designerii ar fi înglobat acolo şi blocul de lumini, care este plasat separat pe bord.
"Claviatura" de pe consola centrală (n.r sistemul audio) se utilizează cu mare uşurinţă. Reţeta clasică exemplificată prin butoane mari, ample funcţionează şi în cazul acesta. Ce mă deranjează puţin este poziţionarea butonului pentru blocarea uşilor pe consola centrală şi nu lângă geamurile electrice. Mi se pare mult mai comod pe uşa doarece mâna stângă este mai puţin solicitată decât cea dreaptă şi, deci, este mai rapidă în reacţii. Pe consola centrală există două ecrane, cel principal plasat în "cosoroc" deasupra consolei şi al doilea, destinat exclusiv sistemului de climatizare. Chiar şi aşa, cel principal este astfel structurat încât afişează absolut toate informaţiile. Dacă te joci la climatizare, schimbările îţi apar şi pe ecranul propriu, dar şi pe cel principal. Asta, pe de o parte, e bine la drum lung, pentru că vei şti ce faci, fără a-ţi distrage prea mult atenţia de la drum. La anumite maşini, când soarele sau farurile unei alte maşini bat înspre afişaj devine ilizibil. Cu bordul lui Fiesta am o singura problemă: aparenţa unui conglomerat de mai mult de 3 materiale distincte. Se spune că, pentru a fi cuprinzătoare, o pagina de net nu trebuie să fie mai lungă de trei scrolluri...ei bine, ca să-mi placă, bordul unei maşini nu trebuie finisat în mai mult de 3 materiale diferite. Fiesta are, din pacate defectul acesta. În cazul Fiestei, avem patru texturi diferite: una pentru consola centrală, spiţele volanului şi încadramentul ceasurilor de bord, alta pentru partea superioară a bordului, o alta pentru butoane şi o a patra pentru partea de jos a bordului. Aceasta asociere m-a deranjat doar la Ghia, unde predominau nuanţele de culori deschise, însa la Titanium, unde culorile închise fac legea, această forţare a normelor poate delimita zonele active ale bordului de cele inactive, scoţându-le în evidenţă pe primele. În plus, varianta de interior închisă la culoare este mult mai uşor de întreţinut. Aşadar, dacă vă gândiţi să vă cumparaţi Fiesta, recomand un interior închis la culoare, e mult mai sporty, dar şi mai uşor de întreţinut.
După cum am mai spus, Fiesta nu mi s-a părut zgomotoasă la drum lung şi nici în oraş. Variantele de echipare peste Sport inclusiv, adică Ghia şi Titanium, sunt dotate cu suspensie Sport. Teoretic un sistem ceva mai rigid, care oferă o stabilitate sporită la drum lung, însa este incomod în oraş la trecerea peste denivelari. Ei bine, în cazul Fiestei, maşina este foarte stabilă şi confortabilă la drum, dar şi în oraş. Într-adevăr suspensiile bubuie când maşina trece peste denivelari, însă este un sunet înfundat, iar caroseria nu se zguduie, semn ca suspensia absoarbe bine denivelările şi nu le transmite la interior.
Dacă discutăm de una din variantele de top (ce are în dotare standard şi suspensia sport), trebuie să precizăm că preţul... preţul este unul pe măsură. Varianta condusă de noi, cu motorizare de 1.6 litri diesel, trece cu puţin peste 14 000 euro cu tva... Să înţelegem astfel că Ford aduce în clasa mică un model premium?!? Pentru cei cu buget ceva mai scăzut dar care nu pot rezista tentaţiei noului model Fiesta există varianta (de bază) de 11055 euro cu tva pentu caroseria în 3 uşi şi propulsor de 1.2 litri 82 CP benzină.
foto deschidere: Freelancer.ro
